Despre automate şi Asimov

Omenirea a fost dintotdeauna fascinată de maşini. În Grecia antică, Zeus i-a dăruit Europei „omul de metal” Talos. Talos era un automat gigantic făcut din bronz, construit pentru a o proteja pe Europa şi locuinţa acesteia, din Insula Creta. El patrula de-a lungul ţărmurilor înconjurând insula de trei ori pe zi, pentru a-i asigura protecţie împotriva piraţilor şi a invadatorilor.

Deşi Talos a existat doar într-o poveste din mitologia greacă, descoperirea mecanismului de la Antikythera, în anul 1902, ne arată că grecii elaboraseră tehnologii mecanice complexe încă din anii 205-87 î.Hr. Acest dispozitiv, alcătuit din cel puţin 30 de mecanisme din bronz interconectate, era un calculator analogic proiectat pentru a funcţiona asemenea unui planetariu, o maşină concepută pentru anticiparea poziţiilor astronomice în scopuri astrologice.

Heron din Alexandria a fost un matematician şi inginer grec care a trăit aproximativ în perioada anilor 10-70 d.Hr. Deşi cibernetica nu a fost definită formal decât în secolul 20, studiul său în domeniul dispozitivelor automate este considerat a fi prima cercetare oficială din acest domeniu.

Lucrarea sa intitulată „Automatele” descrie maşini care fac posibilă producerea unor miracole în temple, de exemplu uşi automate şi statui care toarnă vin. Îndeplinirea acestor funcţii a fost posibilă ca rezultat al studiilor sale asupra posibilităţii de a manevra presiunea aburului, vântul şi apa.

O altă sursă de inovaţii istorice în domeniul mecanicii o reprezintă lucrările lui Da Vinci. Multe persoane au încercat să recreeze maşinile sale pe baza schiţelor realizate de el. Unele dintre acestea reprezintă soluţii complete, de exemplu o maşină zburătoare sau maşinile de război. Altele sunt pur şi simplu mecanisme pentru scripeţi sau sisteme care creează o mişcare oscilatorie.

De asemenea, Da Vinci a proiectat şi este posibil să fi construit un cavaler mecanic, un automat îmbrăcat în armură medievală. Notele de proiectare, redescoperite în anii '50, arată că acesta era acţionat de o serie de scripeţi şi cabluri şi că putea să stea în picioare, să se aşeze şi să îşi mişte braţele.

Una dintre implementările cu cel mai mare impact ale automatizării a fost probabil cea realizată în secolul 20 la compania Ford Motor. Impresionat de utilizarea benzilor transportoare folosite în mod curent în multe din depozitele de cereale din Vestul Mijlociu al Statelor Unite, Henry Ford a colaborat cu Frederick Taylor pentru a implementa aceleaşi concepte şi în fabrica producătoare de autovehicule Ford Model T. Obiectivul său era acela de a eficientiza procesul de fabricaţie pentru a putea reduce preţul astfel încât autovehiculul să devină mai accesibil pentru public.

Cu ajutorul unei benzi transportoare, şasiul vehiculului era tractat de-a lungul liniei de producţie de 46 de metri lungime în timp ce 140 de muncitori aplicau piesele corespunzătoare atribuite. Cu un număr crescut de muncitori angajaţi pentru a se asigura că fiecare lucrător are la îndemână stocul necesar de piese, durata de asamblare a fiecărui vehicul a scăzut semnificativ. În total, tehnica liniei de asamblare şi tehnologia automatizării au redus durata de producţie pentru un singur vehicul de la peste 12 ore la o durată cu puţin mai mare de 90 de minute.

În anul 1914, Ford producea mai multe vehicule motorizate decât toate celelalte fabrici de automobile la un loc.

Pe măsură ce am început să utilizăm din ce în ce mai multe maşini, realitatea roboţilor care colaborează cu noi şi ne ajută în muncă a devenit tot mai tangibilă. Literatura science-fiction, alimentată de progresele tehnologice continue, a început să ia în considerare scenariile posibile ale acestui parteneriat om-maşină.

Isaac Asimov, scriitor american şi profesor de biochimie, a remarcat drept o intrigă predilectă din science-fiction ideea că roboţii sunt creaţi şi ulterior distruşi de către creatorul lor. Aceasta a condus la crearea celor trei Legi – un set de reguli concepute pentru a garanta că roboţii nu rănesc fiinţele umane, ascultă comenzilor acestora şi le protejează existenţa.

Astăzi, stă în puterea programatorilor roboţilor să garanteze că aceste reguli sunt respectate. Cu toate acestea astăzi, când există roboţi şi vehicule dotaţi cu autonomie şi conduşi de inteligenţă artificială, există şi grupuri care examinează în mod serios aspectele etice, legale şi socio-economice pe care le implică prezenţa acestor maşini.

Dacă doriţi să aflaţi mai multe despre istoria roboticii, descărcaţi documentul Distrelec „Ghid de robotică şi automatizare”, care include şi un cod de reducere de 10%, valabil la comanda dvs. ulterioară.